Mașina timpului

..momente în care inima bate, ochii clipesc, dar ceva din interior îmi oprește ritmul și începe a răscoli parcă în imagini de pe o peliculă mai veche. În acel moment mă macină o rușine, pentru că mă simt aparent bătrînă/veche/alta, și îți dai seama că au trecut pe lîngă tine atîtea clipe pe atunci frumos șlefuite, trăite sau mai bine spus visate. Numai în aceste momente îmi dau seama ce valoare au cuvintele astea  Trăiește clipa.
 Multe lucruri mă leagă de locul unde am trăit acum o săptămînă aproape 20 de ani. E ceva omenesc, dar și aiurea cînd te deprinzi cu oameni, cu locuri. Am scos atîta mamă de terfe și de las'că a trebui că mă tot întrebam la cît sînt de tînără la ce am adunat atîta zestre care nu o port,eventual nici nu folosesc. Am fost mai ieri acolo. Prin sertare bate un vînt de dor, robinetul cela tot mai picură.. a jale credcă, dar parcă mi s-a încuiat ceva în mine şi nodul acela l-am înghițit. Nu-i. Cei drept nuștiu pînă cînd. De altfel totul ce se face, se face spre bine încă două vorbe de aur  pentru că mo' pricopsit însă norocu ca la culcușul meu nou să nu am încă unde sămi pot pune toate lucruile. Ştie natura ce face. Ce sens m-am gîndit şi eu dacă în citeva saptămîni o fac pe turista. Aerul şi natura, clipele alături de cei dragi îmi prind bine.
 Îmi place uneori să mă scufund în amintiri, dar înţeleg că trebuie de ţinut frîul. Şi de trăit clipa.. că şi ceea cei acum vreodată va fi o amintire. aşacă tre să fac plăcut memorabilă, să o trăiesc.

Închizînd cicluri

Întotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau uşi, sau capitole. Important este să le poţi închide şi să laşi în urmă momente ale vieţii, momentele care se încheie.

Ţi-ai terminat munca?

Ţi s-a încheiat o relaţie?

Nu mai locuieşti în acea casă?

Trebuie să pleci într-o călătorie?...

Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundîndu-te în “de ce”-uri, în a revedea caseta şi a încerca să înţelegi cum şi pentru ce motiv se întîmplară cutare şi cutare lucruri.

Dar te vei consuma degeaba şi la nesfîrşit, căci în viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de a merge înainte.

Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici măcar întrebîndu-ne “de ce”. Ceea ce s-a întîmplat, s-a întîmplat, şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenţi întîrziaţi, nici angajaţi ai unor firme care nu mai există, nici a păstra legături cu cei care nu vor să aibă legături cu noi.

Faptele trec, şi trebuie lăsate să treacă!

De aceea, cîteodată, este aşa de important să distrugi amintiri, să faci un cadou, să-ţi schimbi casa, să rupi hîrtiile, să arunci documente vechi, şi să vinzi sau să faci cadou o carte.

Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluţie. A uita, a se desprinde, a se avînta. În viaţă, nimeni nu joacă cu cărţile însemnate, aşa că ai de învăţat cum să pierzi şi cum să cîştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul.

Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte resentimentul. Repetarea cu încăpăţînare a “filmului tău personal” îţi va face rău sufletului şi minţii, şi te va învenina şi amărî.

Viaţa nu se află decît înainte, niciodată înapoi. Dacă treci prin viaţă lăsînd “uşi deschise” pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele?  

Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie.

Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina, închide ciclul. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămîne imobil sau static în viaţă. Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta.

Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nicio persoană, niciun loc, nicio muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur.

Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi, şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atît de greu să te desparţi astăzi.

A se desprinde este un proces de învăţare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ţi aminte, nimic şi nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci, închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te.

Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi oricare vei alege, te va ajuta să mergi înainte în linişte.

Asta e viaţa! 

(Paulo Coelho)

Atunci cînd..

..ţii parşiv pe suflet, atunci cînd îţi pare că nimic nu e aşa cum vrei tu, atunci cînd rutiera vieţii îţi trece de fiecare dată prin faţă şi tu tot nu reuşeşti so prinzi (dehh eram în zilele celea pe tocuri), atunci cînd te simţi singur între mulţi, atunci cînd poate numai tu ştii dar ochii ţi-s roșii de la plîns, dar nu de la gripă, atunci cînd tre să hotarăști ceva important, să iei o viză, atunci cînd nuștii singur dacă ești în locul potrivit și în genere  nu știi ce vrei tu.. atunci și doar atunci nu cere sfatul nimănui.

Pentru că răspunsul, da corect am zis răspunsul ești tu însuți!
 Lasă gîndurile urîte măcar pe ziua de ieri. Fă un duș, îmbracăte în ceva comod, primeșteți hrana trupească și începe ziua cu video de mai jos! Sa fiu ne(bună) că pe mine mă ajută de fiecare dată!

P.S. Ele trebuie tatuate permanent pe lenta conștiiței noastre!

 Cuiva o să-i miroase a egoism, dar eu zic că ba chiar deloc. Cu asta trebuie de început.

Spune în fiecare zi: Eu mă iubesc pe mine. 

Nimeni nu poate fi discriminat!

"[...]Apoi un banc de-a lui Dodon mi-a stricat pofta de mâncare, pentru că am luat la prânz revista pe a cărei copertă a apărut. De ce? De ce atât de tânăr şi atât de zombat deja, m-am întrebat citind bancul care a fost propus de politican ca fiind cel mai tare pe care l-a auzit în ultima vreme. Are o familie frumoasă. Şi nişte copii frumoşi. Şi ce păcat ca aceşti copii nu vor afla de la tatăl lor ce înseamnă să-ţi stea comunismul în gât, ce înseamnă toleranţă, ce înseamnă să-ţi pese cu adevărat de un om şi mai ales să-l accepţi aşa cum este, fie că este homosexual sau nu.

Toate acestea  după  sondajul realizat de ProTV şi după rezultatele înspăimântătoare ale acestuia. Şi după un interviu pe care aș da orice, să aveți răbdarea să-l acultați. Cel de la Aquarelle cu Artiom Zavadovschi.  O temă care mi se pare pe cît de neactuală în general, pe atât de neinteresantă pentru a fi actuală în MD. Atăta doar, ca uniii politicieni și bărboși super religioși de la noi, nu mai au cu ce-și ocupa agenda de lucru. Și mai ales, nu pătrund deloc în esența unui subiect intim cum este opțiunea sexuală a unui om, individ. Au făct din asta o ciumă, un dezastru, un Armageddon al moralității și se autocomplac în rolul de salvatori şi moraliști ce nu sunt. Între timp, o lege care ar putea preîntîmpina descriminarea, inclusiv pe motiv al opțiunii sexuale, devine un măr al discordiei, o întreagă dilemă pentru o societate atît de falsă, atăt de putredă pe alocuri, bolnavă, demult îmbătînită cu dogme și teorii sovietice şi religioase.

Iată ce am mai înțeles azi. Orientarea sexuală e doar un pretext ca să ne revizuim bubele din cap și să  răspundem fiecare sincer la întrebarea: Ce treabă am eu să mă intereseze dacă unui om îi place să și-o pună cu  femeile sau cu bărbații?  Spiritul civic, grija pentru spiritualitatea țării, sănătatea  morală a generației? Ce naiba are cineva să-şi bată nevasta sau să fure sau să mintă sau să ia mită şi să creadă că opţiunea sexuală “incorectă”a cuiva este mult mai gravă decât cele enumerate mai sus.

Grija mea e să trăiesc confortabil, armonios, împăcată cu mine, cu lumea în care trăiesc. Și vreau ca şi copiii mei să înveţe faptul că suntem diferiţi, dar egali. Să înveţe toleranţa şi mai ales buna voinţă faţă de orice om, oricare i-ar fi culoarea pielii sau preferinţele pentru a-şi satisface necesităţile sentimentale şi sexuale.

Trebuie să recunosc că de la vîrsta în care am realizat definiția orientării sexuale, pentru nici o secundă nu am împărțit lumea în cei care și-o pun cu un bărbat, cu o femeie, cu două…Eram înebunită după Freddy Mercury, de Erasure, de Boy George. Şi când am înţeles că ceea ce-mi aduce atîta bucurie este creat de bărbaţi homosexuali, mi-am zis…cool, homosexuali tak homosexuali…important e pentru  ce îi iubesc, nu pentru cine sunt…

Poate mă veţi invada cu răutăţi, creştineşti, din punctul vostru de vedere. Mai bine ar fi să mă ignoraţi. Eu nu împart lumea în oameni(adică heterosxuali) şi neoameni. Pentru mine există răi şi buni.De cei răi încerc să mă feresc, de cei buni mă apropii și interacționez. Şi niciodată un om nu mi s-a părut nici mai negru, nici mai alb, după ce aflam că e homosexual. Orientarea sexuală este exact ca şi culoarea tapetului sau covorului din casa unui om. Nu mă interesează de ce are buline, fluturi sau dekorativnaya shtukaturka pe pereţi. Regret slăbiciunea ministrului Alexandru Tănase şi mai ales frica de a le da moldovenilor un fir de lumină. Nimeni nu poate fi discriminat! Şi asta e o lecţie pe care moldovenii TREBUIE să o înveţe."'(Nata Albot)

...ca altfel nu ne-ar mai tine pamintul pe toti.

Planul

Taj Mahal este cunoscut ca fiind un simbol al Dragostei și una din cele 7 minuni ale lumii.
Taj Mahal a fost construit de către Shah Jahan pentru soția sa Mumtaz Mahal. El s-a îndrăgostit de aceasta de la prima vedere, Abia după 5 ani el i-a cerut mîna.
Fiind căsătorit de 2 ori, acesta nu a avut copii. Numai după ce s-a căsătorit cu Mumtaz el a avut 14 copii. Mumtaz a dus greu cea de a 14-a sarcina. La nașterea ultimului lor copil ea a decedat.

 Pentru dragostea adevărată și sinceră pe care a avut-o pentru soția sa, el i-a construit cavoul numit astăzi Taj Mahal.
Construcția a început în 1631 și a fost finisată abia în 1651. I-au luat 20 ani ca să termine construcția cavoului cu 20.000 de lucrători la bord.

Niagara Falls este o voluminoasă cascadă pe rîul Niagara și tot odată frontiera dintre statul Canadian Ontario și cel american New York. 

Mă fascinează lucrurile în care a pus cineva suflet. Mai ales cu sute de ani în urmă. Trebuie neapărat s-o văd în această viață.

Mă înspăimîntă și tot odată minunează puterea apei. La Niagara am să ajung vara s-au în toamnă cel tîrziu.

Morala

 De la o vreme simt ca vocea imi i-a amploare si banal in situatii in care constiinta mea obisnuia sa gasasca cele mai potrivite cuvinte pentru a gasi echilibru in lucruri.

 Aici o mica morala pe care o intuiam eu demult.

Mahatma Ghandi intr-o zi puse o întrebare discipolilor sai :

" - De ce tipa oamenii cand sunt suparati?"
- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.
- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
- Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
- Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final, inteleptul concluziona, zicand:
" - Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere. "