Eu vin.

Aici nu e nevoie de cuvinte ....  eu vin acasa draga mea. Tu așteaptămă. Eu vin.

(cine calcă pe pămînt străin o să simtă un nod în gît).. v-am prevenit.

P.S. Băieții sunt bravo.

Vichy

 Astăzi în sfîrșit mi-a venit mult așteptata comandă de la Vichy! Gama Aqualia Thermal.
Crema hidratantă 24 ore cu apă termală, demachiant pentru ochi și cremă spumantă purificatoare pentru îndepărtarea impurităților. Despre Vichy am auzit multe, dar acestea vor fi primele produse pe care le voi încerca, sper nu și ultimele.
  Încercasem eu cu ceva ani în urmă o monstră și țin minte că am rămas pur și simplu foarte mulțumită. Mi-a luat ceva timp pînă mi-a venit comanda de pe vichy.com care din păcate nu fac livrare în Moldova. Acasă în lei prețurile mi-au părut cam mari, dar nu uit de faptul ca această linie de îngrijire este scumpă și în alte țări din Europa.

 Ca prima comandă am avut parte de o livrare gratuită și de 2 monstre cadou pe care mi leam ales singurică.  Total 64$.
Tenul meu deja e fericit :)

27

Ieri pentru prima data timp de 23 ani n-am fost alături de tine și nu te-am îmbrățișat încă cînd ești somnoroasă în pijama. Ieri în frumosul calendar al vieții tale s-a mai adăugat încă un an de înțelepciune, încă un an de viața.
 Tu ești unica ființă pe care o voi numi sora în această viață.
 Tu ești cea de la care am învățat multe, care în atîtea momente o înlocuia pe mama.
 Tu ești cea mai bogată dintre noi două. Pe tine Dumnezeu deja te-a binecuvîntat cu două comori, cu doi stîlpi la casa, care chiar și prin lacrimi tot la tine vin.
 Iartă-mă că îți spun atît de rar cît de mult te iubesc și te îmbrățișez atît de puțin.
 Iartă-mă că uneori îți judec faptele, prin care eu încă am de trecut.
Vreau să fiu și eu atît de puternică și răbdătoare cum ești tu. Să știi că părinții  se mîndresc cu noi, chiar dacă nu întodeauna simți acest lucru.
 Draga mea Daniela La mulți ani!
 

Tăt îi bine!

Nici nu-mi mai aduc aminte cîte emoții, bucurii, melancolii și simple gînduri care trezesc  ridicarea unui colț de gura șmecher țin în mine și-mi tot spun mereu să mai scriu  azi ceva că o sa se usuce blogul meu ca frunza tomnatică... și tot nu ajung la altarul de laptop. Bine îi era înainte poetului.. de era noapte de era zi de era la cules mere sau în căruță își scotea papirusu și penița și își făcea notițe ca nu cumva să se piarda scumpete de gînd..dar eu parcă nu mă simt chiar deloc comfortabil să string maculatură și uite așa se pierde mamă de capodopere care poate m-ar ușura nițel de tot gîndul prafuit cel port cu mine. 

 De ce Oare toată lumea îi așa de schimbătoare..? .. ca și mine?!

 Am aproape 5 luni în curînd de cînd nu mai merg cu rutiera, dar conduc, de cînd dimineața mă trezesc la lucru și nu la perechi, vorbesc mai mult în engleza decît în romînă,  skype-ul e ca alarma de dimineata îi bun uneori parcă nu-l vrei, vrei liniște dar totuși îți mulțumești că este că de n-ar fi el ai pierde orice legătura cu lumea, de cînd laptele american în genere nu-i așa de bun cum credeam eu în primii doi ani, nu împart aceeași pîine la masă cu ai mei, de cînd am mai CRESCUT..

 Am momente uneori cînd realizez că parcă dorm, uit, uit că trebuie de trăit momentu.. dar faptul că realizez asta e un semn că totuși îs trează.

  Degrabă acasă. Aici mai multe cuvinte nu trebuiesc.