Iaca-iaca! Am întîrziat.

 

Se anunță întrecere, competiție?!.. nu. Doar să se ajungă de la punctul A pînă la punctul oarecare G sau O.
 Încep pregătirile îți iei echipament sticla cu apa, capu pe umeri și cît mai multă inspirație, oi entuziasm am vrut să spun și desigur multă, da nu că așa pur și simplu ci muuultă răbdare. Începi a alerga.
Joggin-gul e pe placul meu că uneori sintem mai lenoși noi cei din echipă, dar nu! nu azi ! azi vrem fugă. Fugă din aceea din care ieși ud, și îmbujorat a sănătate de parcă frigul a fost acolo undeva pe alaturi, da nu! ce fel de frig, frigu-i la urmă, emoții, zîmbete , felicitări, piele de găină și tot pachetu. Ești deja în zbor, dar simți că ceva nu merge.. ori asfaltul ăsta scîrție (iar l-au reparat aiurea) , ori încălțămintea te strînge, ori vecinii de alături se tot șoșotesc și îți pare că mersul tău e prea zgomotos..
 În depărtare  vezi că se apropie finișu'. Liniștea ți se tulbură de la zgomotul unui dop de șampanie care tot ține să-l felicite pe cel care tocmai cu cîțiva pași buni era drept înaintea ta, sub nasu tău. Tu rămîi nedumerit, s-au poate că dumerit, doar că realizezi că azi ești mai întîrziat decît cel dinaintea ta, nu curge apă de pe tine și nici bujori nu ai, doar gîfîî de parcă tocmai ai pierdut autobuzul, la competiția ceea care spuneau ei acolo undeva că tre să se termine la egalitate.
 Poate azi pur și simplu nu era ziua(noaptea) ta, iaca mai bine de acela care era înaintea ta, stă (poate) și doarme acum liniștit pe o parte că el treabă de vecini, înălțăminte nu are, el știe ce vrea și cum vrea. Și uite-așa.

Cînd sunt bună sunt foarte, foarte bună, dar cand nu sunt bună, sunt si mai bună. (Mae West)

 Nu este nevoie să știi unde mergi. Nu este nevoie să știi de ce mergi.Tot ce este nevoie să știi este faptul că mergi plin de veselie. Dacă faci acest lucru nu poți greși. (Osho)

Încă o zi frumoasă!

Cu ceva timp/săptămîni în urmă credeam că daca nu mă umplu de somn  pînă după 11 în ziua mea liberă nam să mă simt om.. dar uite că nu-i nici pe departe așa. Ne-am trezit azi un pic mai tîrziu decît soarele și totuși am reușit să îmi ud trupul în cristalina apă a Golfului Mexic. Și cel mai plăcut au fost peștișorii cît palma sau unul cît pînă la cot de mare care ți se strecoară printre picioare  crezînd că ești ceva bun de mîncat. Ca de obicei cînd am timp iarăși și din nou îmi mai cumpăr cîteva spații pentru a-mi răs- umple dulapiorul cel mare  și continui să mă conving că mai bine bag un ban acum mai mic decît acasa unul aproape triplu. Continui să mă minunez și îndoi de mirare cum poate nasul meu fi așa de sensibil și fudul încît la ieșirea din magazine să  spun ooo DA! Uite asta e parfumul meu și după care să îndrăznesc să  vreau să mă întorc pentru a-l întoarce. Apropo eram să uit. Am un nas foarte sensibil care a devenit și mai  după cele cîteva ore bune petrecute în Duty free-ul din Budapesta  vreo 10 ore ,din care 3 la sigur că le-am stat acolo. Și astea toate cu 3 ani în urmă. Oricum faptă e făcută, și sticla deja mă așteaptă nerăbătoare.  

 După iaurtul și paharul cu apă , n-am rezistat să  nu mă năpustesc peste cheesecake-ul din frigider la o oră atît de tîrzie.

Am avut o zi frumoasă, în ciuda faptului că noaptea precedent a fost petrecută deasupra a unor ardei umpluți ca acasă  și găluște imense. Pofta si noapte buna! 

Eu pot..

Amețită.Amețită de loc, de oameni, de nuștiu, de bani, de timpul pe care mai că nu-l am și-l dau cu împrumutul. Cele aproape15 ore în picioare mă fac să mă pierd pe mine însumi și să mă regăsesc pe cea noua din mine. Cea noua am spus?! nuștiu cîte furtuni au trecut, undeva în suflet credeam eu că rămîn la fel, aceeași, dar nu. Eu mă schimb enorm de mult, doar poate pentru un timp, dar aceste schimbări îmi lasă semne pe suflet și pe trup. Uneori nu mai înțeleg unde în măsa mă fugăresc.. acolo unde alții au ajuns, dar unii nici nu visează. Uneori îmi aduc aminte de casă ca de trecut. S-au poate asta de la oboseală. Mai sigur că da. Ce bine că am suflet aici undeva în mine care simte orice amintire și o trece uneori prea prin suflet în loc so treacă pe alături. De ce uneori e atît de greu să înțelegi că ai crescut și că iată greutățile de acum îți clădesc pietricică cu pietricică încrederea în tine că TU POȚI TOTUL, LE POȚI FACE PE TOATE. Poate mai bine decît alții, poate nu, dar în felul tău. Îmi trebuie o aspirină ca să mă trezesc sau poate asta-i defapt trezirea?! Eu pot.