Asta-i *uinea o să-mi zică cineva care are pe umeri mai multe sezoane decît mine. Eu încă multe vreau să reușesc să fac și trebuie să reușesc, dar cel mai mult mă frămîntă ca ceasul altora ticăie deja mult mai repede decît al meu, deja înapoi, deja imprevizibil.
Starea asta-i de la bătrînelul de vreo 80 de ani pe care l-am văzut mai dăunăzi și care facea 2 pași cînd eu reușeam să fac triplu.. el deja nu se mai grăbește....
Eu nu sînt ceea ce am fost cu cinci ani în urmă, și nici peste cinci nu voi fi ceea ce sunt acum.Asta se știe.Piesa asta mă aruncă undeva departe.
După război mulți eroi și totuși cea mai frumoasă variantă a piesei, e cea de mai sus.
