În copilărie abia acum îmi dau seama mai mult şi mai limpede cît de mult sîntem influenţaţi de ceea ce vedem în familie, de faptul cum ne vorbeşte tata, mama, fraţii, surorile.. sau dacă nu-i avem nici pe aceștia sfatul țării ne sînt niște prietene, verișoare, cărțile, revistele, TV-ul s-au кто попал.
Ceea ce primim în copilărie de acasă, școală, stradă și nu numai, este ca o ștampilă pusă după cap, la ceafă pe care noi nu o vedem (uitatu' în oglindă nu ajută), dar care ne conduce în viaţă la a proceda într-un fel sau altul.
Temerile noastre, frica, inhibția, fobii, manifestarea bucuriei, oferirea dragostei, comportamentul cu noi înșine, dar și cu cei din jur.. Strașnic... dar toate vin din frageda copilărie fie și cei 15 sau 17 ani , dar și de atunci tot.
Poate că ai tăi te-au iubit enorm și îți ofereau maximul din ce au și pot, dar s-a găsit vreo profă care să spună "Nu poţi tu socoti, treci la loc fatoooOOO! " şi asta tot în faţa la colegii tăi şi de atunci ţi s-a pus undeva în subconștient fraza asta și te poți buimaci și cînd numeri ceva banal de simplu.
Pînă acum mă întreb din a 7-a sau nu mai știu a cîta eram cînd profesoara de biologie ne-a spus ca tema cu Corpul Uman noi no s-o trecem în clasă понемаитйли, dar acasă de sine stătător. Și astas psihologi-pedagogi bine pregătiți ?!
E clar ca bună ziua că unu o să afle despre corpul uman din auzite, citite, încercate, pățite..
Despre sentimente, iubire, sex, Kamasutra și tot folclorul ... am aflat-o eu mai mult din scris. Adică : sora fiind mai mare cu un cap și cițiva ani decît mine cumpăra încă pe vremea ceea atunci numită de mine Biblia femeilor revista COSMOPOLITAN :). Poate uneori nu înțelegeam nici o brînză din unele articole înțelepte, fierbinți.. dar știu la sigur că pe atunci eu eram la liceu cea care le știa
De atunci. Daaa de atunci am foamea asta de informații de a desluși zile, luni ,ani la rînd secretul dintre un Eu și un El, despre hormonii dintre noi, despre BOUL "de ce nu mă sună?!" , s-au cum va fi asta sau cealaltă , despre faptul că ei sunt defapt TOȚI DIFERIȚI, şi totuşi uneori atît de mult se aseamnă.. doar se aseamănă pentru că după cum am spus fiecare cu ştampila lui.
Şi dacă să vorbesc eu mai am multe de vorbit, dar vreau una să vă spun că îmi place mult de tot şi pe alocuri mi se umflă manca în chept atunci cînd ascult cum răspunde Mircea Cărtărescu la ..De ce iubim femeile ?
P.S. Totul este relativ și totuși :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O vorbă bună