Dragostea cu ochii lui

" Cu șase ani în urmă pentru voi a început să scrie coloana în aceasta revistă un om,care nu știa ce înseamnă dragostea.Da, trebuie să recunosc: îmi părea că bătăile rapide ale inimii mi se nasc atunci cînd o vedeam goală pe Jessica Stam, dar îmi stîrnea rîsu ideea că aceeași stare mi-ar putea trezio o altă fată destul de îmbrăcată și nu atît de grațioasă. Dar toamna a schimbat vara, o tipă pe alta, și în sufletul meu care nu știa de frică sau reproșuri au început a apărea dubii..
  Și acum cînd mai primesc încă un mesaj(sms) de la prietena mea pe care am poreclit-o Căpșunica mi se întinde un zimbet pe fața și eu declar public: nu am avut dreptate!
  Dragostea - e cel mai bun lucru, ce i se poate întîmpla unui bărbat.Și în acest răstimp decînd sînt cronicar în această revistă viața mi-a dat niște lecții importante. Dragoste, dacă vreți. Și sună ele cam așa: Poți iubi și tot odată pune asta la îndoială?
   Înainte credeam, că dacă mă îndrăgostesc, toate gîndurile de genu "Este oare ea acea UNICĂ și este oare asta pentru totdeauna" vor dispărea de la sine. Dar de cînd a apărut EA în viața mea, aceasta nu s-a întimplat. Însă m-am învățat să vorbesc sincer despre îndoielile mele. Nu cu mult timp în urmă, în timpul unei cine romantice eu, complet relaxat am afirmat:" Nu știu, voi putea eu oare să fiu mereu doar cu o singură persoană. Îmi place cînd împrejur se dezlănțuie o furtună. Relațiile stabile însă au un aer de pace, de calm.."
   Pentru cineva este o prostie sau un non-sens, dar pentru mine e foarte important: doar eu pentru prima dată am sugerat cu voce tare ce mă măcina în adînc. Mă veți înteba dacă mi-a făcut scandal?
Nu. S-a supărat și nu s-a lăsat o săptămină sărutată? Nu. M-a ascultat liniștit și mi-a răspuns:
 "Eu am găsit furtuna într-un singur om."
  Și aici am  înțeles că indoielile mele nu sînt decît niște prostii, că nu trebuie să împart lucrurile în furtună - pace. Mă gîndesc doar la faptul că vreau să fiu alături de ea și de nimeni alta.
 Avem și noi ce vă povesti 
Toată lumea știe ca femeilor le place să vorbească mult. Dar bărbații? Acum un an jumate, credeam că nu am ce răspunde dacă mă întrebă "Ce faci ?" Poate pentru că niciodată n-am reușit să mă deschid femeilor. Ea e cea mai înțelegătoare și răbdătoare femeie cu care am fost vreodată. Ea mă face să nu mă simt un lucru gol. Uneori este nevoie pur și simplu să-ți asculți partenerul și să-l lași să se exprime.
  Femeia nu are nevoie de un ideal, ci de un om viu
Nu sîntem nici pe departe atît de romantici. Nu sîntem obsedați de igienă. Din noi nu întodeauna se primesc familiști exemplari. Și de aceea chiar de la începutul relației noi încercăm să ascundem toate neajunsurile, transformîndu-ne în bărbatul visurilor tale - fiind sigur în adîncul sufletului că tu îți dorești un ideal. Apoi trăim cu frica, că mai devreme sau mai tîrziu voi ne veți prinde.
   Oferindu-mi posibilitatea de a vorbi sincer ea m-a ajutat să trec peste această fobie. Și acesta este tot secretul.
   Cu cît mai puțim simțim că voi vă doriți un ideal, cu atît mai mult dorim - și putem - să coincidem cu dorințele voastre. Și cu atît mai mult crește dragostea noastră pentru voi."

 P.S.  Mi-a plăcut mult articolul dat, am hotărît că o astfel de trezire din hibernare merită a fi luată în vedere.L-am tradus din limba rusă și l-am adus călduț aici. Eu zic că acest gen de treziri se întilnesc tot atît de des și la femei, dar cît de plăcut să afli că și la ei se întîmplă ceva în cap atunci tac.De numeroasele ori cînd tac defapt.