Tu, tu cîți oameni ai pierdut în urma anilor.. cîți din cei care au lăsat un abzaț, poate o pagina, poate ani buni..în mintea ta, cîți din ei i-ai întoarce?!Cineva ar spune unul sau una
.. dar eu nu mă refer nepărat la un el sau la o ea.. azi am să vorbesc abstract.
Mă refer la cei care după mulți ani, după multe discuții cu tine însuți, după multă cafea și după ce ochii au obosit să privească orizontul i-ai pierdut exact cum ai lua nisip în palmă și ai desface palma. Ți-ar fi dor să-i întorci. Să stați doar voi doi.. și aici nu mă refer la intimitate. Intimitatea e zero, dacă ochii deja nu mai pot vorbi. Și aici iarași nu fac tangență cu sexul.
Mă refer la doi oameni cîndva apropiați, doi oameni care cîndva împărțeau aceleași gînduri, același dor, aceeși înfățișare uneori, aceeași prietenie.. da poate ăstai minusul, prea multe lucruri asemănătoare, prea multe vorbe rostite în plus..mult prea multe. Sîntem prea plini de indiferență,..credcă, și cam nu ne doare nici în cot. Lăsăm mîinile în jos și nu facem nimic. De ce..
Cîți dintre voi au dat sărutul/salutul lui Iuda numeștel cum vrei.. eu așa îl numesc de o vreme încoace, salutul cu oameni care poate te scuipă pe la spate și tu poate îi scuipi, dar în față sînteți ambii un Iuda în carne și oase.
Să arunce cu piatra cine nu a făcuto vreodată, uneori îmi doresc să fie și la noi ca la masculi cu datu' mîinii. Asta așa ca la o adica.
Poate pentru că mai purtăm uneori dorul acela despre care am spus mai sus.
Mult prea mulți oameni, multe prea prețioase prietenii se pierd de lungul anilor din prostii lumești. Dar poate așa trebu' ?!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O vorbă bună