Abia acum am terminat să privesc filmul AVATAR...
Da ŞTIU! şi nu-mi pasă că alții deja demult l-au privit, exprimat părerile, rîs,plîns poate și uitat. Eu abia azi am făcut-o. De ce n-am făcut-o pînă acum?..mă întreb. S-a găsit cineva care să-mi spună că-i gen fantasy și că nu merită privit..și eu credula, mie fantasticul nu-mi place, doar realitate vă rog și am crezut.
Țin minte că citesem undeva înainte de a-l privi, că-i un gen siropos pentru cei romantici, plîngăcioși etc.
Dar eu țin să remarc, că acest film e unul pe care întradevăr tre să-l reziști ca să-l poți privi și tot odată al înțelege. Și nu pentru că ar conține prea multă crimă s-au pentru că e prea lung ci pentru că e unul..puternic.
Mi-a plăcut enorm de mult cum a fost redată realitatea crudă care e pe pămînt cu această planetă, care pe departe nu arăta a rai, dar avea o curățenie cu totul aparte. Am scris în postul recent despre legătura dintre oameni, uite asta aici m-a fascinat și m-ai mult, ceea despre ce eu n-am reușit să scriu legătura dintre noi și tot întregul. Dar asta-i o temă complexă și defapt atît de simplă. Bine faci-bine primești.
Ce bine s-a redat momentul pe la sfîrșit, atunci cînd femeia din rolul principal era cîîîît pe ce să strice combina și să nu mai fie ea rolul principal :). Legătura enorm de puternică a naturii cu omul și cu tot ceea ce mișună în ea.
Pămîntul e în stare să ne înghită pe noi toți într-o clipă...și tot din vina, hapsînia și lipsa de dragoste a omului. Energia din păr care-i conectau cu restu. Acest film mi-a dat și o frică la gîndu unde ne rostogolim noi cu toții, dar și mi-a trezit dorința să vreau și eu un copac din acela.
Unele lucruri sînt prea greu de a fi observate și înțelese de om.
Încă mă m-ai gindesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O vorbă bună