vineri, 17 decembrie 2010

Ieri.. MO RĂZGHIT!!!

   Despre educația pe care mi-a oferit-o mama întodeauna am să vorbesc cu sfințenie.
A fost unicul om care mă lua aproape şi îmi explica cu cea mai mare căldură, echilibru şi calm că uite în viaţă puiule sînt mai multe căi în a proceda în situația dată, în a aborda oameni, a lua hotărîri. Îmi arăta ambele părți ale monedei, îmi spunea unde am greșit (după parerea ei) și știu că era dreaptă, îmi aducea argumente simple, exemple pe care le-a auzit, le-a simțit pe propria piele..dar întodeauna,  ÎNTODEAUNA. îmi dădea cea mai mare șansă care poate fi dată unui om.. SĂ ALEG. Mama întodeauna ma lăsat și mă lasă să aleg. Putea prin propria oboseală să stea ore în șir să îmi explice latura bună, dar și cea mai puțin bună a lucrurilor, pe care eu în anumite momente nu le înțelegeam, dar care s-au adunat undeva pe o policioară din creieru meu și au rămas acolo pe viață.
   Mama m-a învățat să tac cînd e momentu, de la ea am luat liniștea pe care o am, bunătatea pe care om am, alteori o pierd și totuși în ea vrea să mă regăsesc, dar și dreptatea pe care întodeauna și nu întodeauna mi-o pot apăra. La toate semințele astea împlîntate de mic copil, s-au mai adăugat tata, care era undeva mai aspru în ale cuvintelor și explicațiilor, dar pe care oricum îl iubesc mult, profesorii, diriginta.. unii mai aşa numiţi "pedagogi - psihologi" decît alţii..care aducînduşi problemele de acasa   în firea mea de copil exemplar şi cuminte nu m-au învățat prea mult în ale cum să-ți aperi propria valoare de om.
 De cînd mă țin minte, nu obișnuesc să vorbesc, sau să cer de la oameni nu atît de apropiați, străini, detalii personale, să mă bag în suflet sau încercînd să-i fac de-ai noștri să-i iau peste picior. Alții însă sînt destul de direcți ( a se citi наглые ) în a o face în manieră cît mai ironică,  NEPLĂCUTĂ și IMPOSIBILĂ de suportat.

Am ajuns unde am vrut să ajung cu postarea asta.
   Ieri am avut o situație care vorba ceea " M-O RĂZGHIT". Ieri m-am ușurat. Le-am spus unor persoane la fel de muritoare ca şi mine, dar pentru care ziua de mîine, s-au de la anu cred ei ce le este asigurată, că în ciuda marelui respect, dar chiar nu își cunosc limita ironiei, prostiei și a irespectului. Banul și Bunătatea adesea strică omul.
   Ieri am spus lucrurilor pe nume.. poate aș mai fi adăugat detalii, picanterii înjositoare ca să las pe cineva mai supărat decît m-au lăsat pe mine, cu gura mai căscată decît era.. dar de la mama și de la viață m-am învățat niciodată să nu-mi pierd cumpătul și bunul simț.

4 comentarii:

  1. Daca sincer, as fi vrut si eu sa "ma razgheasca" uneori, mai ales atunci cind simt ca nu mai pot :|

    RăspundețiȘtergere
  2. uneori ajută! eu nu obişnuiesc s-o fac des..de obicei am echilibru in vorbe si in fapte..dar atunci am facuto.si bine ca am facuto!

    RăspundețiȘtergere
  3. o când te răzgheşte scrii pricolina :D

    RăspundețiȘtergere
  4. știi cum în fiecare din noi este și un demon și un înger,așacă eu am mixuit :)

    RăspundețiȘtergere

O vorbă bună

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...