Ea nu are nevoie de balonașe, inimioare, echipament erotic predestinat pentru noaptea asta, de cuvinte care azi aparent sînt unse cu miere, iar mîine pot fi luate de primul vînt.
Ea are o altă logică în lucruri.
...Așa se întîmplă cînd te simți altfel și cînd iubescul apărut mai tîrziu e altfel. Așa se întîmplă cînd inima ta a fost multă vreme plecată de acasă. Plecată la război. A avut hemoragie continuă și el a ajutat-o,dar totuși pînă la urmă numai noi înșine ne putem ajuta.
Cînd în cap nu e ceață, nici abureală ci doar un lung drum, un drum pe alocuri neted, pe alocuri cu pietre care o zgîrîiau o vreme, o răneau aproape de acea rană, dar pe care acum EA nu le mai simte, s-a copt acolo, s-a tămăduit pe ea nu o mai doare.Deloc. Nici chiar cînd prezentul o zgîrîe. Dar dacă și mai trage cîte un bocet, e doar pentru că canalul ei lacrimogen e cam sensibil, traumă de după război pe sine că..
Ea a învățat să-și unească conștientul cu inima. Acum ei sînt prieteni de nedespărțit. Așa e cel mai bine.. pentru ea și pentru drumul ei frumos și lung.
