În sfîrșit a venit. Hmm.. cam repede și tot odată atît de greu.
A mai trecut un alb din viața mea. Repede mult prea repede.
Am momente cînd săptămîna e pe sfirșite, iar eu, eu nu-mi pot aduce aminte ce-am făcut la începutul ei. Să fie problema cu memoria, s-au timpul chiar trece al naibii de repede. Timpul ne stăpînește, ne pune trăirile într-un mixer și apasă pe POWER fără nici o milă.
-Timpule știu că uneori nu te respect, întîrzii mai mereu, spun fraze gen "..Las'că timpu le-a rezolva pe toate, Timpul trece şi toate la timpul lor " şi apoi încep să mă jălui de ce ești pus în viteza a 5-a..
Eiii dacă tot n-am încotro bine ai venit!.. dar eu între timp abia aștept mirosul de lalele în camera mea, să treacă răceala, o viză în pașaport și haine mai ușoare.
P.S. Ador cum arată cireșul în floare. Pur și simplu ador floriceile lui cum zboară duse de vînt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O vorbă bună