Eu cu mine

Uneori, dar cam des in ultima vreme ma uit la el, la mine, la noi dintr-o parte. De cite ori mi s-a intimplat so fac. Ma analizez aproape intodeauna. De multe ori ma intreb ce obtii atunci cind aparent incerci si undeva poate vrei si ii dai omului libertate..? Nu vreau sa fiu egoista, dar instinctul meu de autopastrare in adincul sufletului parca ar vrea sa fie asigurat. Asigurat ca nu-l v-a mai ghionti cineva dureros. Ce poti sa te astepti de la un om care iti recunoaste in fata " baietii n-us sfinti, eu n-us o exceptie" ? Tre sa-l string de mina si sa-i multumesc din suflet pentru ca e sincer cu mine s-au sa string bani pentru un detectiv? De ce sentimentele oamenilor uneori is mai schimbatoare decti secundele la ceasornic? Timpu n-are pret.. Libertatea nu are limite. Ispitele-s mari cit de inalt ne pare cerul, dar am sa incerc sa fiu eu insumi indiferent in care din ele voi calca.