Mucegai pe suflet

 Degrabă va veni altă stare de renaștere în sulfet..știu precis, dar dacă aș lua să o recapitulez de pe acum..eu știu precis
că nimic..
uite nimic..
mai altfel spus  nimic nu învelește doi oameni buni într-o peliculă de ură mucegai, mucegai care se extinde mai repede decît ochiul nostru și-ar închipui, în cea mai grețoasă și oribilă stare, te mănîncă pur și simplu pe dinăuntru ca un cîine turbat și flămînd, îți coase ochii, îți paralizează inima și îți pune în comă totală memoria, amintirile plăcute făcîndu-ți găuri adînci în suflet.. fie unde o fi el .. cum am mai spus nimic absolut decît Tăcerea ta
Tăcerea unui om. Tăcerea nu la locul ei.
 Cîte sorți ar fi salvate, cîte prietenii, cîte familii ar trăi în pace poate nu fericire, dar în pace sufletească ..dacă și-ar vorbi mai des.
 Dacă și-ar lua inima în dinți, dacă ar putea ieși din starea asta teribilă de muțenie și ar avea curaj să spună exact ceea ce simt.. chiar dacă doare dincolo de oase.
 Dacă oamenii nu-și vorbesc.. și aici mă refer la lucruri sufletești, dacă oamenii nu se descarcă, devin niște arici... pe care chiar nu ai ce sa-i întrebi..pentru că știi exact că la orice fraza în contradictoriu va împunge cel mai dureros posibil și doar cîteva vorbe îți vor părea ca lava de vulcan fierbinți............și toate astea numai pentru că odată.. într-o răscruce, într-o greutate, ambianță.... nu și-au  vorbit.

 Și eu..pot să enumăr pe degetele de la o mînă oameni buni pe care nu i-am pierdut pentru că cică nu era locul lor în viața mea..băgamiaș picioru în toate statusurile/huiatusurile cu care oamenii își ung sufletul, ci pur și simplu din cauza că nu am avut curajul să mă dezbrac sufletește, să pun toate lucrurile la locul lor la timpul potrivit.
  Pentru că dacă acest timp potrivit trece, devine mai greu, aproape imposibil, dar nu și imposibil.

La stația dintre timpi

 [...] Ambii intersectau acceași stradă, el la vale, ea la deal. Apoi cu voie, fără de voie, aceleași case, aceleași paturi. I parea că era oarecum mai coaptă pentru că pe vremea războiului a trecut prin foame sufletească, tristețe învăluită în singurătate și durere pînă la oase.
  A fost oarecum grăbită pe atunci, mult prea grăbită.. îi părea probabil că acum îi acum și că pasărea din mînă poate zbura, pentru că în război a ajuns din cauza uneia care a zburat. 
 Dar păsările care sînt călătoare așa vor rămîne pe veci, la ele nu te mai întorci nici cu gîndul, ele pleacă că așa le este drumul,așa le este scris.
  Însă la ce o ajută acum oare toate toanele de cumințenie  și seriozitate  acum?!  
 I-a spus cineva odată că uneori trebuie să ai sînge rece, asta pentru ca sa nu le iei pe toate prea aproape de suflet.. ea încearcă.. undeva i se primește, dar... mai bine nu, mai bine e să fie..caldă și bună, toanele de mai sus le băgăm undeva [...]
(un fragment)
Dar ce faci cînd ai în fața ta globul, îl rotești,rotești, dar degetul nu știi unde să-l pui?

Perfectă

  Sîntem niște..
  Acționăm de multe ori ca niște copii negative a părinților noștri, a celor de care ne-am împiedicat în viață, a oamenilor care ne-au supărat vrînd, nevrînd .. tratăm prezentul exact cum tratam trecutul, demult pierdut, vărsăm tot răul pe care vreodată l-am înghițit și nu i l-am spus cuiva, care poate a meritat să il spunem..
...facem și iar facem greșeli pe care ne-am promis să nu le mai repetăm, uităm de promisiunile pe care le-am pus în cui și iarăși ajungem la extremități mai extreme, decît cele de pînă acum.
  Facem fapte care nu ne caracterizează ca persoană, acționăm acum, dar în cîteva ore regretăm și iertăm prea repede.. poate și asta-i o greșeală.. pe care tot ți-ai promis-o să no mai repeți, dar ce să faci dacă inima ei a simțit mult frig cît era încălzită doar pe sezoane, virtual, sau odată în nu mai știu cîte luni, și apoi iar umplută cu miere.
  Ea a conservat mierea. Cea care își schimba forma, nu și conținutul.
 El, are multe culori, important să i-o vezi și apreciezi pe cea care predomină mai mult.

P.S. Perfectă.

Pașii

Uneori trebuie să-ți ștergi rozul din viața  ta, pentru a lăsa puritatea din tine să-ți umple întregul. Azi am lăsat pe cineva să-mi ghicească virsta.. după ce a auzit raspunsul, mi-a spus banal că m-am păstrat bine pentru vîrsta asta ..     ?!? WTF?   .. nuștiu dacă la cei 19 ani aș fi gîndit la fel despre cineva care face cît fac eu în toamnă adică cu cîțiva ani mai matur. Te-ai simțit bătrînă? Nuuu...Deloc. Ei poate undeva pe departe..
 Asta-i *uinea o să-mi zică cineva care are pe umeri mai multe sezoane decît mine. Eu încă multe vreau să reușesc să fac și trebuie să reușesc, dar cel mai mult mă frămîntă ca ceasul altora ticăie deja mult mai repede decît al meu, deja înapoi, deja imprevizibil.  
Starea asta-i de la bătrînelul de vreo 80 de ani pe care l-am văzut mai dăunăzi și care facea 2 pași cînd eu reușeam să fac triplu.. el deja nu se mai grăbește....
Eu nu sînt ceea ce am fost cu cinci ani în urmă, și nici peste cinci nu voi fi ceea ce sunt acum.Asta se știe.Piesa asta mă aruncă undeva departe.
După război mulți eroi și totuși cea mai frumoasă variantă a piesei, e cea de mai sus.
 
  
  

Idila

Demult miam dorit sa ating acest subiect, dar au facuto altii inaintea mea, destul de bine, cu laude si vorbe bune, asa ca inainte de somn am decis sa laud si eu cu citeva condimente proiectul Carla's dreams. Tu! Tu vocea principala tu esti nebun?! TU iti dai seama ca tu ai intrat intro idila prea periculoasa cu mine, cu el ea si zece deal- de mine. Nustiu cum altii da eu aud doar o voce, o voce buna, matura, parca unsa cu miere. Un proiect care a intrat in urechile mele si a deschis multe usi si multe inimi. Eu n-am sa fiu la concert, da parca daca as avea posibilitatea tare mi-ar placea sa continue misterul. O masca venetiana ar fi o scapare, ca parca vad ca multe reprezentante al genului feminin or sa lesine.. dar ii pacat sa opresti omu' din cintat. Cu toata rusinea si lipsa de modestie, dar tu vocea principala cind te scoli de dimineata uite-te in oglinda si spuneti cu sufletul impacat ca tu chiar esti bun in ceea ce faci pina la momentul de fata. Cu Doamne -ajuta!

Mama

.. eu sînt firul de ață din tine, eu sint intruchiparea sentimentelor tale, eu am ochii tai, doar datorită celui de sus acum și eu și tu încă mai expirăm și inspirăm tu mai greu eu mai grăbit. A știut cel de sus că eu te-am iubit mult încă atunci cînd eram sub inima ta, chiar dacă tu nu erai reciprocă întodeauna, cel de sus mi-a suflat dragoste în mine și eu ți-am transmis-o ție și acea fereastră nu a mai chemat pe nimeni.  Cordonul meu ombilical se întinde peste zeci de mii de km.. și eu tot simt și știu că tu vei fi bine. Eu încă sînt sub inima ta.


Sincere mulțumiri Carla's Dreams pentru această piesă sinceră și scurtă, dar cu înțeles adînc.